Ordinea, efectele si reductiunea liberalitatilor excesive

Analizand ordinea reductiunii, Codul civil român prevede faptul ca legatele (testament) se reduc inaintea donatiilor. In ceea ce priveste legatele, acestea se reduc toate deodată şi proporţional, exceptand cazul in care testatorul a dispus că anumite legate vor avea preferinţă, situatie cand vor fi reduse mai întâi celelalte legate, ca si modalitate de reducere. Donatiile se reduc succesiv, pornind cu cea mai nouă, în ordinea inversă a datei lor. Donatiile concomitente se reduc toate deodată şi proporţional, cu exceptia cazului cand donatorul a dispus că anumite donatii vor avea preferinţă, situatie in care se vor reduce mai întâi celelalte donaţii. In eventualitatea in care beneficiarul donatiei care ar trebui redusă este insolvabil, se va proceda la reducţiunea donatiei anterioare.

Reductiunea are ca si efect ineficacitatea legatelor sau desfiinţarea donatiilor în măsura ce este necesară in vederea întregirii rezervei succesorale, in functie de caz. Întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură. Reductiunea se realizează prin echivalent în cazul în care, înainte de deschiderea sucesiunii (mostenirii), donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, cat şi atunci când bunul a pierit dintr-o cauză care se poate imputa donatarului.

Dacă donatia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitatie sau o rentă ori întretinere viageră, mostenitorii rezervatari au optiunea fie de a executa liberalitatea asa cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotităţii disponibile în favoarea beneficiarului liberalităţii, fie de a solicita reducţiunea potrivit dreptului comun. In cazul in care mostenitorii rezervatari nu se înţeleg asupra opţiunii, reductiunea va opera potrivit dreptului comun.

In ceea ce priveste imputarea liberalităţilor dacă beneficiarul liberalităţii nu este moştenitor rezervatar, liberalitatea primită se impută asupra cotităţii disponibile, iar in cazul in care o depăşeşte, este supusă reducţiunii. Totodata, dacă gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea nu este supusă raportului, ea se impută asupra cotităţii disponibile. Dupa caz, excedentul se impută asupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul şi, dacă o depăşeşte, este supus reducţiunii. In cazul in care gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă raportului, ea se impută asupra rezervei celui gratificat, iar dacă este cazul, excedentul se impută asupra cotităţii disponibile, exceptand situatia în care dispunătorul a stipulat imputarea sa asupra rezervei globale. În acest ultim caz, numai partea care excedează rezervei globale se impută asupra cotităţii disponibile. În toate cazurile, dacă se depăşeşte cotitatea disponibilă, liberalitatea este supusă reducţiunii.